De ce este „Lolita” un roman atât de controversat?

De „Lolita” lui Vladimir Nabokov ați auzit cu siguranță, iar dacă încă nu ați citit-o, vă recomand să aruncați ochii pe ea pentru că dezvoltă o temă cel puțin interesantă. Vă sfătuiesc să nu începeți această lectură cu prejudecăți, fiindcă romanul este mai mult decât povestea dintre un pedofil și o tânără de 12 ani, așa cum este adesea catalogat.

Desigur, controversa romanului pornește tocmai de la această temă, însă cred că ar fi prea superficial să-l considerăm o simplă poveste a unui pedofil și a unei fetițe de 12 ani. Dacă citești cartea, îți vei da seama că tema pedofiliei este doar o intrigă de la care pornește o complicată poveste de dragoste, iar ce se va descrie pe parcursul romanului depășește cu mult ideea preconcepută de la început.

În mod evident, ideea lui Nabokov nu a prins atât de bine la public în primă fază. Tema l-a bântuit destul de mult pe autor, care a scris o nuvelă cu același subiect înainte de roman. Există însă niște diferențe esențiale între nuvelă și roman, diferențe care m-au făcut să am o părere diferită despre povestea din carte și să nu o condamn. Humbert Humbert (HH), personajul principal și „pedofilul” din carte, este un bărbat de aproximativ 40 de ani care dezvoltă o pasiune pentru „nimfete”, așa cum le numește el pe fetele ajunse în pragul adolescenței, fiindcă trecerea de la copilă la adolescentă îl stimulează sexual. El o va cunoaște pe mama Lolitei, care nu îl atrage în mod evident, fiind cu mult trecută de vârsta la care o femeie îl stimulează, însă Lolita, în vârstă de 12 ani, îi stârnește acestuia o pasiune nebună. Decizia lui HH este de a se căsători cu mama Lolitei pentru a fi mai aproape de fată. Numai că în nuvelă, HH născocește un plan pentru a o ucide pe mama Lolitei, astfel încât fata să rămână în grija lui. În roman, Nabokov schimbă povestea, mama Lolitei murind într-un accident de mașină. Deci HH nu este vinovat de acestă întâmplare, deși anterior evenimentului îi trec prin minte niște idei despre cum să scape de femeie.

Interesantă în această carte este Lolita, care nu are nici comportamentul și nici preocupările unei fetițe de 12 ani. Ea este o fată precoce și, cel mai probabil, observă de prima dată pasiunea lui HH pentru ea, pe care va ști foarte bine cum să o exploateze pe parcursul romanului pentru a obține ce își dorește. Un alt motiv pentru care nu cred că HH ar trebui învinovățit pentru un viol asupra Lolitei este reprezentat de faptul că aceasta fusese inițiată sexual înainte de experiența pe care o are cu tatăl vitreg, inițierea fiind una voluntară cu un tânăr de aceeași vârstă. De asemenea, deși HH își propune să o violeze pe tânără drogând-o, acest lucru nu se va materializa, fata anticipând intenția bărbatului și acceptând o relație sexuală cu el.

HH decide să pornească într-o călătorie cu Lolita, cazându-se în ficare loc într-o singură cameră amândoi, fata fiind prezentată drept fiica sa vitregă. Pe parcursul acestei călătorii cei doi dezvoltă o relație complicată, atipică și foarte ciudată, HH îndrăgostindu-se de fată. Deși Lolita își oferă trupul bărbatului, ea nu nutrește sentimente de dragoste față de el și învață ușor cum să-l controleze prin intermediul favorurilor sexuale pentru a obține diverse beneficii, inclusiv bani. Desigur, nu o putem învinovăți în totalitate pe Lolita, fiindcă ar fi absurd. Însă nici bărbatul nu cred că este singurul vinovat, el ajungând să aibă sentimente sincere față de fată și să se lase manipulat de aceasta, care îl acuză de viol și amenință cu sinuciderea. Situația în care fata se găsește este una aparte și este dificil de găsit o soluție prin care ea ar fi putut să evite tot ceea ce s-a întâmplat pe parcursul cărții. Educația pe care fata a primit-o și viața pe care a dus-o în copilărie au fost factori importanți care au împins-o în această situație nefirească, de care ea a profitat cum a putut.

În orice caz, cartea nu prezintă scene respingătoare sau scârboase, nu am întâlnit niciun pasaj care să mă oripileze. Descrierile nu își propun să șocheze, iar mesajul pe care cartea mi l-a transmis mă duce mai degrabă în zona unei iubiri pasionale, nebune și poate nefirești, decât într-o zonă indecentă sau bolnavă, așa cum ar spune alții. Lolita este prezentată ca o enigmă, este misterioasă și nu vom ști niciodată ce crede sau simte cu adevărat. Această senzație îl înnebunește pe HH, care va parcurge multe stări de vinovăție pentru situația în care a adus-o pe Lolita.

Cred că este destul de evident că finalul nu este unul fericit, pentru că evenimentele evoluează în așa fel încât sugerează cumva încheierea poveștii. Însă acest lucru nu are relevanță, povestea în sine este frapantă și captivantă. Lolita este un simbol al misterului, al trecerii de la fetiță la femeie, în timp ce Humbert este un bărbat al cărui viciu îl face să dezvolte o iubire mistuitoare.

Mi-a plăcut romanul foarte mult fiindcă te face să experimentezi sentimente profunde, fie ele de empatie sau revoltă. De asemenea, vă avertizez că vă va lăsa cu multe întrebări, la care eu mi-am răspuns prin felul în care am decis să interpretez cartea. Cu siguranță, fiecare poate înțelege ce crede de cuviință din acest roman, însă vă sugerez să lăsați puțin la o parte prejudecățile și să încercați să priviți povestea din perspective diferite pentru a înțelege esența ei.

Comments

  1. twobookwormssite

    Am citit și eu cartea și mi-a plăcut enorm. Autorul a reușit foarte bine să surprindă acest tip de iubire. Da, nu este o iubire normală, mai degrabă una obsesivă, însă nu m-a deranjat acest lucru. Mi-a plăcut că prin intermediul acestei cărți am reușit să descopăr altă parte a literaturii și după ce am terminat cartea, am avut și eu destule întrebări. Mereu m-am întrebat a cui a fost vina mai mult. Nu-mi place că multe persoane evită această carte și sunt sceptici în privința temei abordate, cartea chiar merită o șansă. Felicitări pentru recenzie!

    1. Post
      Author
      Ingrid

      Mulțumesc pentru apreciere! Mă bucur să văd că mai sunt persoane care împărtășesc aceeași opinie cu mine 🙂

  2. Maria

    Am avut norocul de a studia aceasta carte in facultate si dacă e o idee cu care am rămas, este ca felul in care Nabokov a scris cartea, depășește cu mult subiectul. Am mai si avut norocul sa prezint romanul ca si parte din examen si a fost minunat sa înveți atât de multe despre ce a însemnat Lolita pentru autor si pentru critici…unul din cele mai bune romane ale sec. 20, cu siguranța…

    1. Post
      Author
      Ingrid

      Am citit și eu câteva păreri cum că Nabokov a dorit să transmită un mesaj diferit de cel care poate fi perceput la prima vedere în roman, însă mărturisesc că nu am aprofundat aceste opinii, deși chiar mă interesează subiectul. Eu am scris numai despre ce mi-a transmis mie romanul, însă sunt complet deschisă la orice fel de alte interpretări 🙂

Leave a Reply