„Întâi l-au omorât pe tata” – povestea unui genocid prin ochii unei fetițe de 5 ani

Imagine preluată de pe https://serialreaders.com/blog/

O carte grea. O carte tristă. O carte cu o poveste reală, poate „prea reală”. Titlul cărții, „Întâi l-au omorât pe tata”, îți dă fiori și te face să anticipezi conținutul acesteia, iar cu cât avansezi mai mult în lectură, dai piept cu o parte dură a istoriei omenirii. Dacă vrei o lectură superficială, de vară, cu care să îți umpli timpul, aceasta nu e cartea potrivită. Romanul acesta îți lasă multe întrebări, păreri de rău și gânduri… multe gânduri.

„Întâi l-au omorât pe tata” ne situează în Cambodgia anului 1975, prezentând povestea unei familii cu 7 copii, modeste, de intelectuali din Phnom Penh, actuala capitală cambodgiană, în fața apariției regimului comunist al lui Pol Pot, reprezentat de khmerii roșii. Odată instaurat regimul comunist, având ca principal deziderat naționalizarea și centralizarea, khmerii roșii îi ridică pe toți locuitorii orașelor din casele lor, ducându-i pe câmpuri necunoscute, obligându-i să muncească până la epuizare. De fapt, după cum singuri veți vedea, până la moarte.

Așa începe unul din cele mai mari genociduri pe care le-a cunoscut omenirea, genocid ce a dus la moartea a aproximativ 2 milioane de oameni, cam 25% din populația Cambodgiei de la vremea aceea.

Cea care ne poartă în această terifiantă poveste este autoarea Loung Ung. Aceasta povestește toate atrocitățile trăite de ea și de familia ei prin ochii unui copil la frageda vârstă de 5 ani. Da, pentru că ea abia împlinise 5 ani atunci când a trăit această marcantă experiență, punând ulterior pe hârtie povestea, cu toate sentimentele de spaimă, groază, frustrări, neputință în fața morții, dorință de răzbunare ale unui copil de 5 ani atunci când își vede părinții și frații omorâți în moduri chinuitoare fără niciun motiv.

Întâi l-au omorât pe tata recenzie roman

Odată ce au fost obligați să își părăsească orașul în care trăiau, au fost duși într-un loc necunoscut, în case improvizate, obligați să muncească pe câmp la cultivarea orezului, porumbilor și altor grâne, primind mâncare cu rația. Acest lucru m-a dus cu gândul la perioada comunismului românesc, atunci când oamenii stăteau la coadă pentru pâine, zahăr, carne și mezeluri. Atunci când oamenii munceau pentru țară și nimeni nu trebuia să aibă mai mult sau mai puțin decât celălalt. Doar că aici rația însemna câteva boabe de orez, cât să nu cadă din picioare și să poată duce munca la bun sfârșit. Mai mult decât atât, Ceaușescu a fost singurul lider comunist european care a susținut regimul lui Pol Pot.

Întâi l-au omorât pe tata este un roman realist ce surprinde Cambodgia și regimul khmerilor roșii
Pol Pot

Din cauza foametei și a bolilor, oamenii au început să moară unul după celălalt. Iar cei care nu mureau de foame, erau omorâți de soldații khmerilor roșii. Motivele erau diverse și absurde. Erau omorâți pentru că păreau să poarte haine bune sau ochelari, născându-se prezumția că sunt intelectuali, nefiind agreați de partid pentru că puteau izbucni revolte la nivelul oamenilor. Cei care găseau pe jos o ciupercă și o mâncau erau omorâți pentru că partidul funcționa pe principiul egalității care, în conceptul comunist, avea următoare semnificație: tot ce aveai trebuia să împarți cu ceilalți iar dacă unul murea de foame, toți trebuia să moară de foame.

Micuța Loung Ung se maturizează mult prea repede. Dă piept cu toate aceste nedreptăți, își vede prietenii și frații morți de foame, vede trupuri de copii cărate și jelite de părinți neputincioși în fața ororilor. Iar singura întrebare a ei era de ce se întâmplă toate astea? Cine este acest Pol Pot și de ce vrea să facă rău tuturor?

Deși povestea e centrată pe familia Ung, cartea surprinde destinul tragic al unei fete, al unei familii, al unei țări, al unei omeniri. Prea mulți oameni au suferit pentru dorințele murdare ale altora. Mulți oameni au murit iar cei care au supraviețuit vor fi martorii veșnici ai unor evenimente negre, vor fi bântuiți de nedreptate, de moarte și de foamete.

Loung Ung
Loung Ung în prezent

Fetița de 5 ani a trecut peste aceste întâmplări, reușind să le relateze într-un stil dur și realist, devenind femeie, scriitoare și activistă pentru drepturile omului. Ea a trecut peste. Dar noi ar trebui să trecem peste? Cartea vă va lăsa cu un gust amar. Poate ar trebui să ne întrebăm de ce s-a ajuns la asta și ce putem face noi pentru ca astfel de romane să nu mai fie scrise din experiență proprie, ci din imaginație, pentru ca nici măcar un copil să nu mai moară de foame, pentru ca nici măcar un om să nu mai fie victima unei nedreptăți, pentru ca un astfel de moment să nu se mai repete.

De asemenea, în urma vocii răsunătoare a romanului, s-a creat un film în anul 2017 regizat de Angelina Jolie, „First they killed my father”. Vizionați-l numai după ce citiți cartea în intimitatea propriei conștiințe.

Leave a Reply