„La vita e bella” sau cum umorul face diferența dintre viață și moarte

Această capodoperă cinematografică a primit premiul Oscar în anul 1999 pentru cel mai bun film străin, avându-l în centrul acțiunii pe talentatul Roberto Benigni, care pe lângă actor, este regizorul și scenaristul filmului.

Dacă ați mai văzut filme care tratează tragedia Holocaustului, vreau să vă spun că la acest film trebuie să vă așteptați la o cu totul altă modalitate de prezentare a evenimentului, dintr-o cu totul altă perspectivă.

Filmul începe ca o savuroasă comedie romantică, prezentând o pătimașă poveste de dragoste între doi tineri dintr-un orășel italian. Limba italiană, imaginile anilor 1940, umorul inegalabil al lui Guido, personajul evreu interpretat de Roberto Benigni, și energia lui debordantă creează un cadru romantic și amuzant pe care cu greu îl întâlnim în filmele contemporane.

Tragismul evenimentelor apare treptat, începând cu nașterea copilului tânărului cuplu, când încep să apară primele discriminări ale evreilor atât în societate, nefiindu-le permis accesul în anumite magazine, cât și în școli, prin introducerea unor manuale ce promovează discriminarea.

Guido încearcă să își țină fiul departe de aceste realități, până într-o zi când sunt luați de acasă cu trenul și duși într-un lagăr de concentrare chiar de ziua copilului. De aici filmul capătă o notă tragică ce îți transmite revoltă și tristețe.

la-vita-e-bella-174556l

Ceea ce este diferit de alte filme create pe tema Holocaustului, este că accentul nu e pus pe impactul acestuia asupra omenirii, ci asupra unei tinere familii și, în principal, asupra copilului celor doi soți. Felul în care tatăl încearcă să îi păstreze inocența copilului său începând din momentul ridicării de către naziști de acasă și până la zilele petrecute în lagăr, este extraordinar. Nu am să spun decât că Guido inventează un joc elaborat, al cărui scop este obținerea de puncte, reușind astfel ca micul său copil să nu conștientizeze de ce se află acolo și care le va fi sfârșitul.

Filmul este despre oroarea genocidului, despre moarte și nedreptate. Dar, mai presus de toate, este despre familie, despre iubire, despre sacrificiul unui părinte pentru copilul său, despre importanța păstrării inocenței celor mici fără ca ei să ia piept cu realitatea atât de devreme și, mai presus de toate, despre cum umorul și speranța neîntreruptă reușesc să ne păstreze vii, puternici pentru noi și pentru ceilalți.

Cum face asta Guido, rămâne să vedeți în urma vizionării acestui minunat film care nu are cum să nu vă scurgă o lacrimă.

 

Comments

Leave a Reply