„Minciuni pe canapea” – psihologia unui psihoterapeut

V-ați gândit vreodată ce se petrece în mintea unui psihoterapeut după ce pacientul îi părăsește cabinetul? V-ați întrebat vreodată dacă un psihoterapeut are, la rândul său, nevoie de un psihoterapeut care să îl călăuzească? Poate fi el manipulat de un pacient? Ce ar alege un psihoterapeut între respectarea regulilor deontologice corespunzătoare profesiei și propriile dorințe sexuale, materiale, umane?

Dacă sunteți interesați de acest subiect, toate aceste răspunsuri le veți găsi în cartea lui Irvin Yalom. Autorul, un celebru psihanalist american, doctor în psihanaliză, a creat romane în care a îmbinat ficțiunea cu experiențele sale profesionale, reușind să creeze opere de mare însemnătate pentru literatură și pentru noi, cititorii.

Dacă până acum ați concluzionat că „Minciuni pe canapea” ar fi o carte eminamente psihologică, am să vă spun că e mai mult de atât. Cartea prezintă povestea destinelor personajelor sale pe mai multe planuri narative, toate acestea ducând la o singură întrebare: poate sau nu un psihoterapeut să se lase manipulat și mințit, fără să își dea seama, de cel aflat pe canapeaua din fața sa, având în vedere că rolul lui este tocmai acela de a citi dincolo de cuvintele pacienților săi, de a le interpreta gesturile și gândurile? E posibil ca tocmai pentru că în fața unui psihoterapeut vin oameni ce au nevoie de cineva care să le asculte adevărul lor, oameni ce nu ar avea niciun motiv sa mintă, sa se nască prezumția că ei sunt sinceri?

Cele ce vă vor ajuta să descoperiți răspunsul la aceste întrebări sunt personajele cărții: Ernest – un psihoterapeut la început de drum care decide să adopte un stil diferit de cel al psihoterapeuților obișnuiți, un stil bazat pe o relație deschisă cu pacientul, bazată pe informații furnizate și de la medic către pacient, nu doar de la pacient către medic; doctorul Trotter – un medic psihoterapeut care ajunge la Ernest cu o problemă pe care a întâmpinat-o cu o pacientă, o problemă similară pe care o va întâmpina și Ernest fără ca măcar să bănuiască la acel moment, medic ce are un rol important în cariera acestuia; Marshal – medicul psihoterapeut care îl ține sub supraveghere profesională pe Ernest, care îi subliniază defectele profesionale ale acestuia, reușind să fie exact victima propriilor lui defecte; Carol – un avocat de succes, o femeie cu experiențe neplăcute legate de psihoterapeuți, neîncrezătoare în utilitatea psihoterapiei, dar dornică de răzbunare; Peter – un pacient care promite multe dar îi oferă lui Marshal o lecție de psihologie și, implicit, o lecție de viață.

Toate aceste personaje reușesc să creioneze în „Minciuni pe canapea” nu doar psihologia omului obișnuit, ci și a unui „doctor de cap”, lucru rar analizat în cărțile ce urmează linia psihologică a omului, complexitatea caracterului uman, importanța și impactul pe care îl au aparențele chiar și pentru cei ce se presupune că pot citi dincolo de ele.

 

Comments

  1. Pingback: Ce mai citim? Despre „moda” cărților psihologice – SURSA DE CĂRȚI

Leave a Reply