„Portretul lui Dorian Gray” – Tu ce preț ai fi dispus să plătești pentru frumusețe?

„Portretul lui Dorian Gray” este singurul roman finalizat de Oscar Wilde fiind, de asemenea, cea mai cunoscută operă a autorului. Se consideră că acesta ar conține puternice note autobiografice, interesant fiind faptul că autorul și-a găsit sfârșitul în circumstanțe aproximativ similare morții personajului principal din carte.

Deși nu sunt o fană a romanelor de ficțiune, „Portretul lui Dorian Gray” mi-a plăcut foarte mult. Aș îndrăzni însă să afirm că mi-a plăcut atât de mult tocmai pentru că nu este un roman de ficțiune, deși aceasta este catalogarea sa oficială. Cred că doar intriga romanului se bazează pe un element fictiv, însă tot ceea ce se întâmplă pe parcursul cărții este cât se poate de înrădăcinat în realitate. Aș spune, mai degrabă, că autorul a folosit elemente fictive cu rolul unor metafore, care nu fac decât să reflecte triste realități sociale, complet valabile și astăzi.

Și pentru că tot am menționat despre intriga acestui roman, o voi prezenta pe scurt pentru a vă face o idee despre ce vrea Wilde să transmită prin opera sa. Dorian Gray este personajul principal al romanului, fiind un tânăr de o frumusețe ieșită din comun, care acceptă să pozeze pentru un portret la insistențele lui Basil Hallward, un foarte cunoscut pictor al vremii. Pictorul devine obsedat de frumusețea lui Dorian, încât îl determină pe tânăr să-și observe pentru prima oară, în mod real, calitățile fizice, devenind un narcisist. La contemplarea propriului portret, Dorian este conștient că frumusețea sa este aproape divină și își dorește să nu îmbătrânească niciodată. Aici intervine elementul fictiv, fiindcă dorința lui se îndeplinește. Dorian va observa că frumusețea și tinerețea sa nu sunt alterate de trecerea timpului, însă portretul pare a îmbătrâni în locul său. Astfel, portretul devine metafora sufletului personajului principal.

Din acest punct romanul lansează o provocare pentru cititor, punându-l în situația de a se întreba: cum ar fi să îți vinzi sufletul pentru a beneficia de tinerețea eternă? pentru că Dorian Gray tocmai asta a făcut. El va traversa o perioadă de decădere pe parcursul căreia sufletul său ajunge să se urâțească, însă modificările nu pot fi percepute pe chipul eroului, a cărui frumusețe nu este deloc alterată, ci doar pe imaginea din portret, care ajunge de-a dreptul hidoasă, motiv pentru care va fi ascunsă de ochii lumii.

Romanul reflectă dezumanizarea, degradarea morală, importanța prea mare acordată aspectului exterior, precum și depășirea oricăror limite morale și sociale pentru atingerea propriului țel, țel care însă nu conduce către fericire, așa cum s-ar crede la început, fiindcă fericirea și liniștea sufletească nu se pot consolida pe distrugerea fericirii și liniștii altora.

Spre final, romanul se caracterizează printr-o acțiune alertă cu un deznodământ cumva așteptat, dar pe care ești nerăbdător să-l cunoști, în același timp. Vă recomand să-l lecturați pentru faptul că pune în discuție subiecte interesante despre oameni și societate, subiecte asupra cărora ar trebui să reflectăm mai des. Spor la citit!

Comments

  1. Alex

    O operă extraordinară. Am văzut și filmul ecranizat după roman și mi-a plăcut mult.
    Toate cele bune! 🙂

  2. Post
    Author
    Ingrid

    Mulțumesc! Și eu am văzut filmul și deși nu respectă în totalitate linia cărții, pot spune că mi-a plăcut 🙂

Leave a Reply