Povestea de iubire dintre Cella Serghi și Camil Petrescu

Poate a numi relația dintre Cella Serghi și Camil Petrescu „poveste de iubire” este prea mult, fiindcă potrivit spuselor celor doi, ea nu a ajuns să se consume niciodată. Dar Cella însăși a recunoscut în nenumărate rânduri că a fost îndrăgostită de scriitor și că nici ea nu i-a fost indiferentă acestuia, însă materializarea iubirii lor ar fi fost un lucru prea complicat pentru Camil la acea vreme.

Cei doi s-au întâlnit prima dată pur întâmplător într-un ștrand, printr-o cunoștință comună. Pentru Cella, absolventă de liceu la acea vreme, Camil, bărbat matur de peste 30 de ani, reprezenta genul de om atractiv, deși nu era în niciun caz frumos, ci era mai degrabă scund și surd de o ureche din cauza războiului la care participase și pe care urma să-l descrie în romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”. Deși întâlnirea a marcat-o într-o anumită măsură pe Cella, care aflând că e scriitor a început să-i caute toate operele pentru a le citi, cei doi nu s-au mai reîntâlnit curând. Cea de a doua întâlnire vine la distanță de un an, când Cella era deja studentă în anul 2 la Drept și căsătorită cu un inginer. Abia acum încep să lege o relație amicală, mai ales că pentru Camil Petrescu faptul că soțul Cellei era inginer a reprezentat o mare bucurie, deoarece avea nevoie de detalii tehnice de la acesta pentru cartea sa aflată în lucru.

Camil Petrescu se împrietenește cu Cella și soțul ei, iar tânăra fată intră treptat în cercul de prieteni al bărbatului, cunoscând scriitori și fiind impulsionată să scrie. Cella s-a simțit atrasă de Camil încă de la prima întâlnire și acum încearcă să facă orice pentru a intra în grațiile bărbatului, visând chiar să-i devină soție. Deși niciunul dintre ei nu recunoaște că ar fi avut vreo relație care să depășească barierele prieteniei în acea vreme, soțul Cellei își de seama de pasiunea soției sale pentru scriitor. El tolerează situația multă vreme, însă într-un final căsătoria celor doi va eșua și vor divorța. Cella rememorează relația cu Camil din perioada când încă era căsătorită cu primul soț:

„Ne întâlneam la curse, la teatru, la cinematograf, cînd erau premiere cu actriţe elegante şi actori de renume, şi chiar la noi acasă, unde accepta să joace nesfîrşite partide de table cu soţul meu, ca să fie aproape de mine. Dar mie nu-mi ajungea. Aş fi vrut ca acest bărbat (…) să închidă deodată cutia de table cu un zgomot care să dărîme zidurile şi să-i spună:<<Aşa nu se mai poate! Vreau să fie a mea, nevasta mea!>> Dacă nu e în stare de un gest definitiv, hotărît, înseamnă că nu mă iubeşte! Şi totuşi de cîte ori rămîneam singuri o clipă, se apropia de mine şi cu o tandreţe intensă, răscolitoare, îmi şoptea: <<Moft!>>”

Numai că visul Cellei de a deveni doamna Petrescu este spulberat, fiindcă acesta nu își dorea o soție ca Cella. Însuși Mihail Sebastian, prieten apropiat al celor doi, încearcă să o convingă pe tânăra și frumoasa Cella, să-și înfrângă pasiunea pentru Camil, căci la acea vreme nu se cădea ca o femeie frumoasă, inteligentă și exuberantă să fie soția unui „om de litere”. Femeia recunoaște că era mult prea „emancipată”, plină de viață, că avea lucruri de spus, iar aceste caracteristici nu se potriveau cu cele necesare pentru soția unui scriitor, care trebuia să fie mai degrabă tăcută și retrasă, în umbra soțului său. Acesta este momentul în care Cella Serghi decide să scrie, adică să-și transforme iubirea neîmplinită în artă, căci majoritatea operelor publicate de autoare pe tot parcursul vieții au imaginea lui Camil Petrescu în ele sub o formă sau alta. Romanul de debut, Pânza de păianjen”, are puternice note autobiografice, personajul feminin principal întrebându-se pe tot parcursul romanului de ce iubirea nu îi este mărturisită, căci la fel ca în cazul relației cu Camil Petrescu, și protagonista romanului era sigură de existența sentimentelor bărbatului pe care îl iubea,  însă ele erau înfrânte și nemărturisite.

Deși Cella Serghi se recăsătorește, de data aceasta cu un judecător, ea nu încetează să aibă sentimente față de Camil Petrescu. Vor menține o strânsă prietenie, ea fiind sursa de inspirație pentru personajele feminine din romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”. Se afirmă că însăși doamna T. din celebrul roman „Patul lui Procust” este inspirată de Cella, fiind  tipul de personaj feminin modern, care se distinge prin prin misterul fascinant pe care-l emană și care întruchipează, pentru prima oara în viziune romanescă, un spirit feminin intelectualizat și independent.

Desigur, povestea de iubire dintre cei doi nu are un final fericit. Camil Petrescu va muri în 1957, iar Cella Serghi îi supraviețuiește 35 de ani, trăind cu un gol enorm în suflet și rememorându-l pe cel care avea să fie marea iubire neîmplinită a vieții sale și sursa necontenită de inspirație pentru operele ei. Cella și-a deschis sufletul în fața publicului, vorbind despre iubirea pentru Camil Petrescu în romanul autobiografic „Pe firul de păianjen al memoriei”.

 

 

 

Comments

  1. anasylvi

    Felicitari pentru articol. Stiam, intr-adevar, de slabiviunea Cellei pentru Camil dar aici am aflat mai multe detalii. Foarte frumos expus subiectul.

    1. Post
      Author

Leave a Reply