„The Prestige” – povestea unei obsesii

„Fiecare mare truc magic constă în trei etape. Prima este <<Promisiunea>> – magicianul îți arată un obiect obișnuit, dar bineînțeles că nu este așa. A doua este <<Transformarea>> – magicianul face ca acel lucru obișnuit să facă ceva extraordinar. Iar a treia etapă este <<Iluzia>> – e partea cu vârtejuri și întoarceri, unde viața atârnă în balanță și tu vezi ceva ce te șochează așa cum nimic nu a mai făcut-o până acum”.

Așa începe filmul „The Prestige”, un film adaptat după romanul lui Cristopher Priest din anul 1995, ce câștigă Premiul World Fantasy. Acțiunea surprinde în prim plan realitatea din spatele trucurilor de magie realizate de cei mai îndrăgiți magicieni ai Angliei, bucuria faimei dar și partea întunecată a acestei activități. Cronologic, povestea se desfășoară de la sfârșitul secolului al XIX-lea, până la începutul secolului XX.

Dacă aș alege două cuvinte care să descrie filmul le-aș alege pe următoarele: Secrete și Obsesie. Dacă importanța secretelor este covârșitoare în lumea magicienilor, pe ele clădindu-se întreg actul creativ al acestora, ele fiind păstrate cu prețul vieții, obsesia este ceea ce caracterizează doi tineri discipoli, magicieni în devenire, Robert Angier și Alfred Borden. Doi colegi conștiincioși, folosiți de magicieni ca așa numiți „oameni din public” aleși „random” din rândul audienței pentru a ridica nivelul de credibilitate al actelor de magie. Totul decurge normal până ce Borden efectuează greșit sau intenționat, rămânând să apreciați acest lucru, o manevra în timpul unui spectacol, ducând la o tragedie despre care nu aș vrea să vă vorbesc, lăsându-vă să aflați singuri. Ceea ce vă pot spune este că greșeala lui îi aduce lui Angier o pierdere sufletească imensă, lucru ce îl face să nu îl ierte niciodată.

Acesta este momentul care declanșează rivalitatea dintre cei doi, singurul scop în viețile fiecăruia dintre ei fiind acela de a crea cel mai captivant și șocant act de magie, astfel încât să capete simpatia publicului, Angier căutând să se răzbune pe omul care i-a luat tot ce a avut mai drag în viață, iar Borden dorind să efectueze cea mai mare iluzie care a existat vreodată: Transportul uman.

Astfel, ei încep să activeze ca magicieni pe cont propriu, încearcă să își creeze un nume, sabotându-și unul altuia spectacolele, strecurându-se în public, mascându-se și oferindu-se drept voluntari, atentând unul la viața celuilalt.

În acest context apare renumitul Nikola Tesla, cel care printre multe alte descoperiri înăbușite de diferitele interese internaționale, a descoperit curentul alternativ, plasându-l pe acesta în perioada rivalității cu Thomas Edison, descoperitorul curentului continuu. Tesla se angajează să îi construiască lui Angier, o mașinărie care multiplică materia, crezând astfel că va atrage atenția publicului cu un lucru care nu exista în magie. Asta pentru un singur motiv: nu era iluzie, era știință.

De aici lucrurile iau o întorsătură neașteptată, iluzia se îmbină cu realitatea și te lasă cu gustul trist al obsesiei. Deja dorința de răzbunare fusese depășită de dorința de a avea faimă, de a găsi în ochii plini de uimire ai publicului, așa cum spune și personajul principal la un moment dat, ceva ce e greu să vezi în fiecare zi „în lumea aceasta mare si rea”. „Obsesia este pentru cei tineri” – deși se repetă des acest lucru pe parcursul filmului, se pare că obsesia lor continuă până în punctul în care nu se distrug unul pe celălalt, ci se autodistrug.

A fost trist să surprind și într-o activitate ce ar trebui să fie recreativă pentru public și creativă pentru cei ce o practică, multe enigme, multă mizantropie, neglijarea familiei, neglijarea propriei persoane, înnăbușirea oricărei valori, și chiar asumarea propriei distrugeri, totul pentru un singur lucru: pentru prestigiu.

Leave a Reply